n-am ţipat

[miezul nopţii
și foarte mult sânge]

sţiam că sunt orb. strigoiul
era aici simţeam cum îmi mângâie
fruntea

aşteptam să mă întrebe
dacă doare sau
dacă vreau
să-i spun totul. el
nu vorbea.

cu siguranță şi-a dat seama. prăpastia
nu a fost
de ajuns

680nm

din lumina orbitoare a neoanelor

nu a mai rămas decât o roşeaţă -

îmi aminteşte de ţigările aprinse

pe care nu le-am fumat niciodată /

sub aceasta iau un cuţit

şi încep să scrijelesc pe brichetă

t e  v r e a u

dar omit ultima literă şi

cuţitul îmi alunecă din mână îmi

străpunge coapsa dreaptă

împrăştiind sânge peste tot /

minunat! balta asta e

noua mea pătură roşie

cu care mă acopăr în fiecare seară

mudslide

noroiul mi-e până la genunchi la fel

braţele tale până la genunchi le simt

cum se topesc şi se preling

în sus. îmi intră în gură în nări

în plămâni. încerc să respir

& nu pot cuprinde nicio gură de aer.

mă trezesc. răsuflu uşurat de parcă aş fi dezarmat

o bombă. transpiraţia de pe frunte mi se prelinge

până la genunchi. mă dau jos din pat pereţii mei urlă

la fiecare pas o bucată din tavan cade

DECEDECEDECEDECE

îmi astup urechile îmi inchid ochii &

ies pe uşă. nu bag de seamă petele de noroi

lăsate în urmă.

sniffing

din vârf totul pare

foarte aproape de tine.

întinzi mâna spre nori

apuci unul şi-l duci disperat la gură

apoi inspiri din el cu poftă & uiţi

ca un aurolac. chestia asta te dezgustă

atât de mult te face să

sari.

în căderea ta îşi face apariţia

un brad. fără să vrei te agăţi de el &

ai impresia că îl iubeşti te gândeşti că

poate şi el te iubeşte

dar nu e decât

un mic dumnezeu verde care

te coboară. oricum nu contează

nici nu simţi acele care ţi-au intrat

în carne nici sângele ce ţâşneşte

din proaspetele tale răni

te simţi ca o pană.

matinal

nu e bine să-ţi botezi
cafeaua & ţigările.

FILIT Iaşi - „droguri gratuite (şi legale)”

Sfârşitul celei de-a doua ediţii a Festivalului internaţional de literatură şi traducere - Iaşi (FILIT Iaşi) mi-a adus, pe lângă o aprigă melancolie pornită de la ideea că totul s-a sfârşit, o lungă perioadă de introspecţie - perioadă în care am stat şi-am procesat tot ce-a avut loc pe parcursul festivalului (01.oct – 05 oct.)

Faţă de anul trecut, festivalul a venit cu ceva nou: Casa poeziei. În interiorul Casei Dosoftei s-au ţinut lecturi de poezie şi dialoguri cu mai mulţi poeţi reprezentativi ai poeziei contemporane, complet incomparabili d.p.d.v. ale stilului şi-ale imaginii de ansamblu pe care o au asupra vieţii şi poeziei.

Sistemul unei sesiuni de poezie era destul simplu - doi poeţi formează o echipă pentru a se lăsa tăiaţi şi examinaţi de către poetul moderator şi de către public. În comparaţie cu simplitatea sesiunii, efectele acesteia erau destul de complexe, poezia căpătând viaţă prin intermediul persoanelor prezente în respectiva încăpere – spaţiul, timpul şi poezia devin, la un loc, o unitate capabilă să excite până la apogeu receptorii tuturor. Astfel, poezia este injectată prin venele existenţei şi-i lasă pe toţi într-o stare de euforie, iar perspectiva este schimbată semnificativ: formele geometrice se alterează si devin incompatibile cu realitatea, culorile ajung să fie simţite şi prin buricele degetelor, iar apa începe să semene cu vinul.

Pe lângă aceste mici doze de drog gratuite (şi legale), în a patra zi a festivalului s-a organizat Noapte albă a poeziei. Aici, orice persoană care deveniseră dependentă de sesiunile-drog a avut ocazia să strige clar şi răspicat că „prea mult nu strică!”. Poeţii au lecturat până la ora 2AM, ca mai apoi să intervină trupa Kumm şi să îi termine pe toţi cei care credeau că mai pot rezista.

Drumul spre casă a reprezentat momentul perfect de a savura, în linişte, toate senzaţiile trăite; dar şi înaintarea spre un sevraj lung şi chinuitor.

hit the nail right on the head

în cameră e întuneric & miroase a praf îţi bei

ceaiul citeşti din acest poem cu respiraţia

tăiată.

astăzi lucrezi la machetă. în ansamblu totul merge bine

au mai rămas doar câteva lucruri de finisat.

cauţi lipiciul & descoperi

că nu mai ai lipici. tragi aer în piept

răscoleşti după o flegmă

cât mai bună pentru proiectul tău

ai terminat. priveşti macheta

un sentiment de mândrie te cuprinde.

scoţi o foaie & scrii

scrii acest poem

pentru clipa în care vei fi uitat

tot ce-ai făcut astăzi.