din lumina
orbitoare a neoanelor
nu a mai rămas
decât o roşeaţă -
îmi aminteşte de
ţigările aprinse
pe care nu le-am
fumat niciodată /
sub aceasta iau un
cuţit
şi încep să
scrijelesc pe brichetă
t e v r e a u
dar omit ultima
literă şi
cuţitul îmi
alunecă din mână îmi
străpunge coapsa
dreaptă
împrăştiind
sânge peste tot /
minunat! balta
asta e
noua mea pătură
roşie
cu care mă acopăr
în fiecare seară
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu