joi, 15 septembrie 2016

suntem toți sardine introvertite pe scaunul din dreapta

simți fiecare curbă ca o maree
lămpile portocalii apun schizofrenic &
ai impresia că în ambalajul de plastic
a mai trecut o zi

o umbră dă mai tare muzica ai
trompeta lui miles davis &
gura nesătulă a şoferului

tremurul tău îl acompaniază pe al motorului
până când
ieşi.

aditivi: aglomerant & conservanți

în orașul ăsta din monoxid de azot
confortul vine cu atingerea rece
a unui pat de platină. secretul este
să nu respiri poate ar trebui să reconsideri
condiția de pește
aici alpha nu e doar o primă literă
e un lucru spre care toți aspiră
pe marginea trotuarului sunt piedestale
și vezi cum fiecare își găsește locul la înălțime
inspirând un aer pe care îl numesc
împlinire

traversezi pe roșu
scrii poezie
dar tot te agăți de bulgărele mare
și rămâi.