duminică, 3 mai 2015

dead – null entropy (I)

mă descopăr deseori mângâindu-mi faţa
cu palmele mele reci. nu simt nimic
faţa mea
e la fel de rece ca neoanele din cameră.

într-o zi m-am decis să-mi întind mâinile
să le ating.

m-am ales cu o arsură.

nu mă aşteptam la asta.

alive – pillars of sweat (II)

după ritualurile tipice de socializare
îmi expun planul prin care
toţi putem coopera întru atingerea cerului.

eu fiind cel cu ideea
trebuie să rămân cu picioarele pe pământ
& să mă asigur că fiecare reuşeşte
să atingă cerul.

unul dintre ei anunţă victorios că
a atins cerul. transpiraţia lor

nu mă răcoreşte.

uncertain – room temperature (III)

mâzgâlesc pe caiete mulţimea
cicatricilor mele. e un obicei plăcut
mai ales când am de-a face cu unele
interesante.

de exemplu:
când am înotat iarna trecută în lacul din spatele casei
mi-au degerat toate extremităţile
iar arătătorul meu a căpătat o cicatrice în formă de bătrân înţelept.
sau vara trecută când am fost la alergat
m-am împiedicat de-o bordură & am căzut pe asfaltul fierbinte
iar acum pe faţa mea se găseşte o cicatrice în formă de hippie.

atunci când îmi ating cicatricile

nu simt nimic.