mă apropii de tine ca două braţe de troleu
să înaintez prin ceaţă & liniile se termină
la tine în apartament
mă iei în braţe
mă aşezi în ghiveciul gol
de pe pervaz şi
te gândeşti cât de mult ai vrea
să fiu un cactus
dar nu pot fi
decât un ficus.
marți, 21 februarie 2017
sâmbătă, 18 februarie 2017
speranţe
sau purici care-ţi dau mâncărimi
mici
scoţi din sertarul cu medicamente
telefonul cu luminozitatea scăzută &
abia poţi vedea că
n-ai nicio notificare
mici
scoţi din sertarul cu medicamente
telefonul cu luminozitatea scăzută &
abia poţi vedea că
n-ai nicio notificare
joi, 16 februarie 2017
hobo
e dimineaţă scoţi capul din tufişuri & observi
blocurile turn cu interfon doar ele aşa că
apelezi la memoria zilelor trecute
să-ţi aminteşti unde se schimba peisajul
găseşti staţia de metrou. fără bani
cu abonamentul expirat
te duci cu toate actele la ghişeu &
chiar începi să-ţi aminteşti
dar vocea înfundată
te întrerupe ‘ne pare rău
nu acceptăm intimităţi plastifiate’
îţi bagi mâinile în buzunare
şi-o iei încet spre casă.
blocurile turn cu interfon doar ele aşa că
apelezi la memoria zilelor trecute
să-ţi aminteşti unde se schimba peisajul
găseşti staţia de metrou. fără bani
cu abonamentul expirat
te duci cu toate actele la ghişeu &
chiar începi să-ţi aminteşti
dar vocea înfundată
te întrerupe ‘ne pare rău
nu acceptăm intimităţi plastifiate’
îţi bagi mâinile în buzunare
şi-o iei încet spre casă.
marți, 14 februarie 2017
move
tragi de manetă speri că vei ajunge
dar troleul niciodată nu opreşte
unde trebuie. cobori la prima poţi distinge
toate eliberărire amoniacale
uitate vreodată în staţie
& praful care-l gâdilă pe al tău
te enervează la culme
te sui pe gard rupi liniile electrificate
şi-ţi dai seama cât de inutil e. căutarea asta
nu se opreşte nici măcar în beznă
dar troleul niciodată nu opreşte
unde trebuie. cobori la prima poţi distinge
toate eliberărire amoniacale
uitate vreodată în staţie
& praful care-l gâdilă pe al tău
te enervează la culme
te sui pe gard rupi liniile electrificate
şi-ţi dai seama cât de inutil e. căutarea asta
nu se opreşte nici măcar în beznă
daheim über alles din când în când
în cameră sunt 9 grade
şi-n inima ta. urmăreşti pe întuneric harta crăpăturilor din tavan
ai vrei să intri dar nu mai ai loc
aşa că laşi toată oboseala să se facă bulgăre în jurul tău &
te arunci în pat. începi inventarul cu
firele de păr praful stratificat câmpiile arse doar
te întrerup anunţurile din gară & lumina care intră pe uşă
cu toate dimineţile în cârcă te
sprijini de bagajul abia desfăcut îţi spui
‘degeaba iau colecţia de brichete cu mine’
& tragi de fermoar ca un medic legist
pleci
dar în urma ta
oraşul iar pierde
trenul de noapte.
şi-n inima ta. urmăreşti pe întuneric harta crăpăturilor din tavan
ai vrei să intri dar nu mai ai loc
aşa că laşi toată oboseala să se facă bulgăre în jurul tău &
te arunci în pat. începi inventarul cu
firele de păr praful stratificat câmpiile arse doar
te întrerup anunţurile din gară & lumina care intră pe uşă
cu toate dimineţile în cârcă te
sprijini de bagajul abia desfăcut îţi spui
‘degeaba iau colecţia de brichete cu mine’
& tragi de fermoar ca un medic legist
pleci
dar în urma ta
oraşul iar pierde
trenul de noapte.
luni, 6 februarie 2017
***
n-o să-ţi răspundă
te vei trezi mereu cu aceleaşi
întrebări cum
ai întreba un insurgent de ce
nu-i place noul guvern şi
te alegi
cu-n glonţ în cap.
te vei trezi mereu cu aceleaşi
întrebări cum
ai întreba un insurgent de ce
nu-i place noul guvern şi
te alegi
cu-n glonţ în cap.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)