în minutele care urmează

spargem sticluțe eliberăm spirite portocalii

& construim între noi sărbătoarea perfectă

de asta purtăm brățările necesității

să ne lăsăm sugrumați de poftă

urmărind pioși rețetele cărților

care se dau pe față

să izbim nerăbdători mașina de zid

& să precipităm acest moment

pentru cei de la descarcerare.

colocviile clipei

apropierea unei lămpi cu petrol

izul disprețului & asimilarea

a ceea ce încercăm

să înțelegem

o mișcare browniană

o entropie în continuă creștere

o ramură în cădere

o corvoadă pe capul mortului

hai să vedem cum se compun funcțiile

o serie de probleme pe care le bifăm

una după alta    cu creionul de grafit

descompunându-se în urma atingerii

protejați de perdele aurii
confirmând autenticitatea

& permițând o intimitate pe care o vom înțelege

mult mai târziu           ca un diagnostic latent

o cumulare cronică a lenii.

o mare petrecere a subtilităților

politici personale la marginea patului

expuse în apropieri tangențiale și

sudori analizate cu vârful limbii

ce te ține acolo:
balustrada patului din care poți aprecia
realitatea în fața dimineții și o mână
care te trage către acest moment
cu ochii deschiși

desfaci sutienul
și lași areolele
să definească prost
totul

pasaj basarab: dialog

sunt al tău

ca fierul moale prins în menghină

strâns cu poftă de șinele tramvaiului și noile destinații

plimbările tot mai dese și bulinele care anunță iminența

aurolacii de pe stradă și miile de substanțe cancerigene

tumultul mașinilor și muzica tot mai obscură

rutina asta și tu

o nostalgie distilată

a apropierilor

o umflătură aproape insesizabilă

retrăieşti montajele cu sirieni sărind peste mine
urmărind pe hartă iminenţa statistică a morţii şi

ai angaja pe cineva să rezolve totul
fără contract fără pfa doar
această asociere discretă
de nevoi

nesfârşita absenţă a sanitarului
te aruncă în duşuri calde
şi dizolvă urmele de jeg
până nu mai contează.

cântecul nostru preferat

cu ochii aţintiţi spre stroboscop
nu faci decât să cazi dintr-o baltă
în alta cum alternezi nările
să te menţii pe aceeaşi linie

ştii foarte bine

că nu orice muzicuţă poate sparge
rutina retrăirilor               degeaba
ai ascultat agrafele pierdute
în tentativele lor de prindere

nu-ți rămâne decât să închizi ochii
în faţa limbilor străine

aşteptând metroul
în ploaie

o lucrătură ascunsă în mâneci

memoria blândă a zilelor de după -
cum te ascunzi în cute personale
te îngraşi şi te afunzi mai tare
ca o stafidă într-un blat dulce

până devii unul
cu tine.

e timpul

să aşterni liniştea pe tavan
şi s-o laşi să curgă
în cănile goale

să-ţi treci mâinile prin păr
şi să te bucuri de duş
ca de o bere rece

să te bagi în pat
şi să adormi uşor
cu gura deschisă.

in limbo

broadcast the sighs
project the tender thighs
                                   and touch
                                   the lateral feelings
                                   of uncertainty

negative

1.
ai lăsat totul exact unde era
fandările tandre pe noptieră
vinul vărsat pe jos și

liniştea surdă din cap
după ce a trântit uşa


2.
îngropat în aşternuturi lipicioase
te ridici     ocheşti urmele lăsate
şi baţi din palme

ceaţă


3.
iei toate poftele în mâini
le modelezi într-o formă rezonabilă
și stabileşti de ce ai nevoie
să poţi îmbrăţişa absenţele


4.
fentezi pofta
îţi afunzi ochii în tricou
și poţi vedea foarte clar
până unde merg limitele discreţiei

tinnitus

te afunzi în nuanţele tăcerii scoţi pensula
şi pictezi în aer direcţiile tale pentru
ziua de azi - o nespusă atenţie
faţă de tot ce n-ai înţeles
în acel moment

când zgomotele s-au strâns într-un punct
şi s-au spart precum farfuriile  ţăndări

ți-au rămas doar amintirile

pe care să calci
în fiecare dimineaţă

sticky

ăsta e momentul

când ai vrea să punctezi toate stările 

la timpul lor ca limbile unui ceas
pierdute în buze fierbinţi &
să-ţi ascunzi emoţiile în tranşee
ca la următoarea ploaie 

să crească un arţar

să poţi băga cuţitul în el

& să-ţi curgă în palmă

sirop

hobby

nu mai e nicio problemă
să fii departe de ceea ce
nu poţi cuprinde
în braţe calde

aceste mici momente când
nu ne mai cunoaştem
le tricotăm într-un pulover mare
aruncăm priviri prin ochiuri de material
& ne resemnăm împotriva distanţei
e lupta celor care nu şi-au adus andrelele

ar fi vremea să aruncăm mănuşa

lângă şosetele fără pereche cum
simţurile noastre sunt rătăcite
şi caută drumul spre casă

silver lining

rememorăm cusătura lucrurilor &
ţintim spre calitatea întâi unde
sub faţade textile stau
ore întregi de esenţe
            scurse prin înţepături de ac
            lăsate să pătrundă
            în substanţa noastră

astfel am ajuns din nou
să te port

& printr-un proces de difuzie
am anulat absenţa ta
absorbindu-te

triaj

într-o reţea inefabilă de anxieţăţi ce
te lasă mort de frică ridici palma
strigi ca un copil nu se mai poate
să te îneci cu propria vomă şi
să nu te caute nimeni doar

să auzi pocnitul ploii pe tablă
ca două degete
aşteptând verdictul

forecast

mitocondriile ne vor lua locul
când te aştepţi mai puţin exact
ca-ntr-o lovitură de stat faţă în faţă
cu tonele de oţel atunci

ne suim în tun aşteptăm
lansarea spre spaţii discrete
refugii imposibil de alterat
unde doar noi suntem în stare
să nu fim siguri de ce ne ascundem

avem resursele perfecte uitării
atât de mult sex că nici
nu mai intră           ştim
că vom da totul afară

& vom aluneca pe gresia din baie
cum se prăbuşesc avioanele în ocean

deci hai să ne luăm vestele
urmează să plutim
în propria noastră mizerie

gudroane

doar degetele lipicioase

compostează biletul doar tu

te laşi în voia şoferului & asculţi

cum roţile lovesc gura de canalizare

îi spui ritm

porneşti camera & vrei să prinzi momentul 

când toate laturile duc spre un punct
                          f i x

the blue neon signs
tandreţea de pe suprafaţa
puternic vascularizată

peste tine

o suprasaturare de noţiuni discrete

o limbă străină
ce se-ncâlceşte în cap
& lasă-n urmă doar salivă

starea asta lipicioasă
e singura noastră metodă
de apropiere

atât de clar

îmi scot cartela ne întindem pe banda magnetică &
ştim exact ce urmează refuzul la poartă
cum trebuie să fim membrii clubului
să înţelegem lucrurile altfel decât sunt noi

miriapode având o ţintă fixă fragili
ca un chinez în faţa containerelor &
nicio linie nu ne poate duce acasă

zâmbim spre camere cineva
urmăreşte fascinat accidentul

good times

fentezi somnul posterele se amestecă între ele
cum se îmbrăţişează hainele în maşină mizeria
se scurge rămâne doar aerul ăsta alb întins pe sfoară

îl luăm cu noi vrem să îi arătăm ce este
un iz   ocazia specială de a izola gesturi
cu care să ne ducem toate proiectele
la bun sfârşit
                    mda'hai totuşi să nu.

le laşi să se termine

tuburile de spray brizele
pe care le inspiri & îţi dau
o tuse seacă    rămân doar
depuneri alveolare o înţepătură
când respiri mai aprig &

te trezeşti în mănăştur

prin sanatorii de zece etaje simţi guvernul cum
are grijă de tine            dar te avânţi prea mult
şi ajungi în retragere la depou.

trips

cum te lăsai pe spate şi-ţi ateriza
capul pe o pernă oamenii nu înţelegeau
refugiul mai nou nici cele 150mg de tramadol
sticlele de vin disperarea cu care vânai
luminile stroboscopice o noua criză
cu absenţa materiei ziua următoare

sau

cum totuşi ne accidentăm maşinile şi
cortina roşie cade. în încheiere
ne prinde răsăritul privind pe geam
dezamăgirea
din nou        sub aceeaşi formă.

toate bombele căzute nu ne vor face să uităm cum pornesc lucrurile

nici serile în care eram proaspăt scoşi din congelator

ne topeam în chiuvetă - până îţi suna alarma aia idioată
şi-mi furai aşternuturile. fugeai spre buncăr iar mie
nu-mi venea să cred cât de rece poate fi o seară de vară

bombardierele sugeau
ce mai rămânea.

zgârieturile

şi sângele care se duce-n canalizare
îţi dau în sfârşit impresia de oboseală
dar nu vor decât să-ţi arate noul drum
cum te scurgi printre micile găuri
la un loc cu ploaia

gustul de cauciuc ars rămâne
şi ideea că liniştea nu există
dacă ai puls.

***

cauţi priviri le agăţi şi nu rămân decât
cioburi în ochi puţină perspectivă
caleidoscopică proaspăta privelişte
te face să crezi în linişte dar

vine noaptea.

sunt

palpitaţiile &
insuportabila tendinţă
de a mă descompune

ca un teren după cutremur mă duc
la vale peste toate drumurile &
iau cu mine maşinile din cale
precum conservele dinaintea
apocalipsei     nu mă las
decât în voia gravitaţiei iar ea

cu o dezamăgire evidentă
se uită la mine &
pune plasă.

decoraţie

mă apropii de tine ca două braţe de troleu
să înaintez prin ceaţă & liniile se termină
la tine în apartament

mă iei în braţe
mă aşezi în ghiveciul gol
de pe pervaz şi
te gândeşti cât de mult ai vrea
să fiu un cactus

dar nu pot fi
decât un ficus.

speranţe

sau purici care-ţi dau mâncărimi
                                             mici

scoţi din sertarul cu medicamente
telefonul cu luminozitatea scăzută &
abia poţi vedea că
n-ai nicio notificare

hobo

e dimineaţă scoţi capul din tufişuri & observi
blocurile turn cu interfon doar ele aşa că
apelezi la memoria zilelor trecute
să-ţi aminteşti unde se schimba peisajul

găseşti staţia de metrou. fără bani
cu abonamentul expirat
te duci cu toate actele la ghişeu &
chiar începi să-ţi aminteşti

dar vocea înfundată
te întrerupe ‘ne pare rău
nu acceptăm intimităţi plastifiate’

îţi bagi mâinile în buzunare
şi-o iei încet spre casă.

move

tragi de manetă speri că vei ajunge
dar troleul niciodată nu opreşte
unde trebuie. cobori la prima poţi distinge
toate eliberărire amoniacale
uitate vreodată în staţie
& praful care-l gâdilă pe al tău

te enervează la culme
te sui pe gard rupi liniile electrificate
şi-ţi dai seama cât de inutil e. căutarea asta
nu se opreşte nici măcar în beznă

daheim über alles din când în când

în cameră sunt 9 grade
şi-n inima ta. urmăreşti pe întuneric harta crăpăturilor din tavan
ai vrei să intri dar nu mai ai loc
aşa că laşi toată oboseala să se facă bulgăre în jurul tău &

te arunci în pat. începi inventarul cu
firele de păr   praful stratificat   câmpiile arse doar
te întrerup anunţurile din gară & lumina care intră pe uşă

cu toate dimineţile în cârcă te
sprijini de bagajul abia desfăcut îţi spui
‘degeaba iau colecţia de brichete cu mine’
& tragi de fermoar ca un medic legist

pleci
dar în urma ta
oraşul iar pierde
trenul de noapte.

***

n-o să-ţi răspundă
te vei trezi mereu cu aceleaşi
întrebări cum

ai întreba un insurgent de ce
nu-i place noul guvern şi
te alegi
cu-n glonţ în cap.

masterchef

apeși pe întrerupător îți croiești cea mai scurtă cale către frigider &
deschizi ușa

orbit de al doilea răsărit al acestei dimineți
alegi oul care ți se pare mai întreg

& aprinzi aragazul
te bucură faptul că nu mai ai ce păr să arzi de pe degete
gândăcelul pe care l-ai trezit
ideea că vei mânca ceva

dar amăgirea se topește
ca untul în tigaie
și gălbenușul
s-a spart.