şi sângele care se duce-n canalizare
îţi dau în sfârşit impresia de oboseală
dar nu vor decât să-ţi arate noul drum
cum te scurgi printre micile găuri
la un loc cu ploaia
gustul de cauciuc ars rămâne
şi ideea că liniştea nu există
dacă ai puls.
marți, 28 martie 2017
duminică, 26 martie 2017
***
cauţi priviri le agăţi şi nu rămân decât
cioburi în ochi puţină perspectivă
caleidoscopică proaspăta privelişte
te face să crezi în linişte dar
vine noaptea.
cioburi în ochi puţină perspectivă
caleidoscopică proaspăta privelişte
te face să crezi în linişte dar
vine noaptea.
sunt
palpitaţiile &
insuportabila tendinţă
de a mă descompune
ca un teren după cutremur mă duc
la vale peste toate drumurile &
iau cu mine maşinile din cale
precum conservele dinaintea
apocalipsei nu mă las
decât în voia gravitaţiei iar ea
cu o dezamăgire evidentă
se uită la mine &
pune plasă.
insuportabila tendinţă
de a mă descompune
ca un teren după cutremur mă duc
la vale peste toate drumurile &
iau cu mine maşinile din cale
precum conservele dinaintea
apocalipsei nu mă las
decât în voia gravitaţiei iar ea
cu o dezamăgire evidentă
se uită la mine &
pune plasă.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)