trips

pămătuf de micsandre în forul meu lăuntric mă vrăjește
acest amestec de polen și praf administrat intranazal oare
asta e calea să cutreier bulevardele plăcerii până la capăt
și totuși cu ce mă voi întoarce mai am doar șapte lei și-o bere

ficatul mă îndeamnă la un consum excesiv de amor dar
aceste îmbrățișări carnale încep să aibă gust de fludor
e suficient să mă cutremur o dată că vor sări din mine
schijele îmbinărilor metalice care cândva mă țineau întreg

am și ajuns să privesc scurtcircuitele precum perseidele
întins pe iarba verde totul este un măreț spectacol
din care cumva luciditatea mereu răsare dimineață

ce să și facem când totul e parfum chiar și armele chimice
cu care ne sufocăm în tranșeele propriilor noastre obsesii

scrumez sictirit în vânt durerea mă așteaptă acasă.

regretul își alege apropierile

afară plouă iar tu nu poți fi decât eter       acea gură proaspătă de aer
în care mă pierd atât de ușor o viață feerică riscul mereu prezent
de a nu mă mai găsi decât în tine              acel dolce far niente
unde plăcerea s-a întâlnit tot cu plăcerea dar de unde știu că fără durere 

o voi putea vreodată înțelege

ce rămâne la sfârșitul maniei

un gol verde cu iz de flori       în aer
fantomele unor coregrafii obsedante
cum nu s-au mai văzut până acum

pereții vibrează de la tensiunea din jur  oare
a fost atinsă frecvența de rezonanță      oare
culorile noastre sunt complementare      te ating
și în fața mea flăcările joacă gri colorat
mă întind spre ele răceala îmi pătrunde în oase 

nici nu apuc să resimt metastazele curajului
tavanul cade și nu rămâne decât praful acea speranță 

sălcie și caldă

treceri blânde prin aceste mici momente de răgaz

scriu mic să nu fiu văzut de nimeni        e foarte clar

că dimensiunea lucrurilor dictează         tot ceea ce

ni se cuvine și e un mare păcat cum       nu putem

injecta în noi acea dorință care             cuprinde

trupul în tihnă

***

e tumultul celor mai sumbre idei
texturi rafinate scurgându-se
pe plăci de rigips
și liniștea ascuțită a fierăstraielor
care-mi taie prin sinapse

apa se scurge carbonată prin plafon
și sunt eu
cel supus la picătura chineazească
dintr-o sticlă de plastic

grădina

să lăsăm spațiile să ne înconjoare
schijele momentului să pătrundă
carnea doritoare

până când liniștea
țâșneste ca o fântână
din noi

textures

avem apropierile ludicul velin
pe care să pictăm cu degetele
de porțelan să absorbim
toate culorile momentului

până când porii vor vărsa
vopseaua caldă pe podea 

iar noi   murdari și lipicioși 

vom uita de cariile 

care au mâncat totul

afternoon awakening

sunt băuturile acestei seri culori scurse

amintind de euforii infantile

încerci să nu închizi ochii dar

căldura clipei te înconjoară

de ce ți s-ar cuveni răsăritul

oricum au rămas doar zilele găurite

guri de canalizare prin care lumina

se pierde iar tu
nu poți decât să speri

că toate creierele lichefiate

vor inunda în sfârșit

orașul.

sepsis

vrei o toartă de care să te ții

să-ți poți bea încetișor ziua dar ce te faci

când tot zahărul din pliculeț se dizolvă

dulceața nu poate ascunde

structura cubică pierdută &

nici gustul lipicios din gât

amintind de-o infecție

înghiți în sec lași microbii

să te consume.

25n

pierduți printre gratiile galbene

stații răsar în fața noastră

ca o nouă zi și alături de ea
controlorii
cu veste străvezii pregătiți

să ne tragă de mâneci doar

            locul nostru nu e aici

printre porii care abia așteaptă să se-nfunde

pentru a ne picta declinul       degete subțiri
băgate în gură la fiecare amintire mânjită
neținând cont de reflexia maternă din geam

            printre obiceiuri proaste

în minutele care urmează

spargem sticluțe eliberăm spirite portocalii

& construim între noi sărbătoarea perfectă

de asta purtăm brățările necesității

să ne lăsăm sugrumați de poftă

urmărind pioși rețetele cărților

care se dau pe față

să izbim nerăbdători mașina de zid

& să precipităm acest moment

pentru cei de la descarcerare.

colocviile clipei

apropierea unei lămpi cu petrol

izul disprețului & asimilarea

a ceea ce încercăm

să înțelegem

o mișcare browniană

o entropie în continuă creștere

o ramură în cădere

o corvoadă pe capul mortului

hai să vedem cum se compun funcțiile

o serie de probleme pe care le bifăm

una după alta    cu creionul de grafit

descompunându-se în urma atingerii

protejați de perdele aurii
confirmând autenticitatea

& permițând o intimitate pe care o vom înțelege

mult mai târziu           ca un diagnostic latent

o cumulare cronică a lenii.

o mare petrecere a subtilităților

politici personale la marginea patului

expuse în apropieri tangențiale și

sudori analizate cu vârful limbii

ce te ține acolo:
balustrada patului din care poți aprecia
realitatea în fața dimineții și o mână
care te trage către acest moment
cu ochii deschiși

desfaci sutienul
și lași areolele
să definească prost
totul

o umflătură aproape insesizabilă

retrăieşti montajele cu sirieni sărind peste mine
urmărind pe hartă iminenţa statistică a morţii şi

ai angaja pe cineva să rezolve totul
fără contract fără pfa doar
această asociere discretă
de nevoi

nesfârşita absenţă a sanitarului
te aruncă în duşuri calde
şi dizolvă urmele de jeg
până nu mai contează.

cântecul nostru preferat

cu ochii aţintiţi spre stroboscop
nu faci decât să cazi dintr-o baltă
în alta cum alternezi nările
să te menţii pe aceeaşi linie

ştii foarte bine

că nu orice muzicuţă poate sparge
rutina retrăirilor               degeaba
ai ascultat agrafele pierdute
în tentativele lor de prindere

nu-ți rămâne decât să închizi ochii
în faţa limbilor străine

aşteptând metroul
în ploaie

e timpul

să aşterni liniştea pe tavan
şi s-o laşi să curgă
în cănile goale

să-ţi treci mâinile prin păr
şi să te bucuri de duş
ca de o bere rece

să te bagi în pat
şi să adormi uşor
cu gura deschisă.

tinnitus

te afunzi în nuanţele tăcerii scoţi pensula
şi pictezi în aer direcţiile tale pentru
ziua de azi - o nespusă atenţie
faţă de tot ce n-ai înţeles
în acel moment

când zgomotele s-au strâns într-un punct
şi s-au spart precum farfuriile  ţăndări

ți-au rămas doar amintirile

pe care să calci
în fiecare dimineaţă

sticky

ăsta e momentul

când ai vrea să punctezi toate stările 

la timpul lor ca limbile unui ceas
pierdute în buze fierbinţi &
să-ţi ascunzi emoţiile în tranşee
ca la următoarea ploaie 

să crească un arţar

să poţi băga cuţitul în el

& să-ţi curgă în palmă

sirop

hobby

nu mai e nicio problemă
să fii departe de ceea ce
nu poţi cuprinde
în braţe calde

aceste mici momente când
nu ne mai cunoaştem
le tricotăm într-un pulover mare
aruncăm priviri prin ochiuri de material
& ne resemnăm împotriva distanţei
e lupta celor care nu şi-au adus andrelele

ar fi vremea să aruncăm mănuşa

lângă şosetele fără pereche cum
simţurile noastre sunt rătăcite
şi caută drumul spre casă

silver lining

rememorăm cusătura lucrurilor &
ţintim spre calitatea întâi unde
sub faţade textile stau
ore întregi de esenţe
            scurse prin înţepături de ac
            lăsate să pătrundă
            în substanţa noastră

astfel am ajuns din nou
să te port

& printr-un proces de difuzie
am anulat absenţa ta
absorbindu-te