sunt băuturile acestei seri
culori scurse
amintind de euforii
infantile
încerci să nu închizi
ochii dar
căldura clipei te
înconjoară
de ce ți s-ar cuveni
răsăritul
oricum au rămas doar zilele
găurite
guri de canalizare prin care
lumina
se pierde iar tu
nu poți decât să speri
nu poți decât să speri
că toate creierele
lichefiate
vor inunda în sfârșit
orașul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu