miercuri, 29 octombrie 2014

sniffing

din vârf totul pare
foarte aproape de tine.
întinzi mâna spre nori
apuci unul şi-l duci disperat la gură
apoi inspiri din el cu poftă & uiţi
ca un aurolac. chestia asta te dezgustă
atât de mult te face să

sari.

în căderea ta îşi face apariţia
un brad. fără să vrei te agăţi de el &
ai impresia că îl iubeşti te gândeşti că
poate şi el te iubeşte

dar nu e decât
un mic dumnezeu verde care
te coboară. oricum nu contează
nici nu simţi acele care ţi-au intrat
în carne nici sângele ce ţâşneşte
din proaspetele tale răni

te simţi ca o pană.

sâmbătă, 11 octombrie 2014

FILIT Iaşi - „droguri gratuite (şi legale)”

Sfârşitul celei de-a doua ediţii a Festivalului internaţional de literatură şi traducere - Iaşi (FILIT Iaşi) mi-a adus, pe lângă o aprigă melancolie pornită de la ideea că totul s-a sfârşit, o lungă perioadă de introspecţie - perioadă în care am stat şi-am procesat tot ce-a avut loc pe parcursul festivalului (01.oct – 05 oct.)

Faţă de anul trecut, festivalul a venit cu ceva nou: Casa poeziei. În interiorul Casei Dosoftei s-au ţinut lecturi de poezie şi dialoguri cu mai mulţi poeţi reprezentativi ai poeziei contemporane, complet incomparabili d.p.d.v. ale stilului şi-ale imaginii de ansamblu pe care o au asupra vieţii şi poeziei.

Sistemul unei sesiuni de poezie era destul simplu - doi poeţi formează o echipă pentru a se lăsa tăiaţi şi examinaţi de către poetul moderator şi de către public. În comparaţie cu simplitatea sesiunii, efectele acesteia erau destul de complexe, poezia căpătând viaţă prin intermediul persoanelor prezente în respectiva încăpere – spaţiul, timpul şi poezia devin, la un loc, o unitate capabilă să excite până la apogeu receptorii tuturor. Astfel, poezia este injectată prin venele existenţei şi-i lasă pe toţi într-o stare de euforie, iar perspectiva este schimbată semnificativ: formele geometrice se alterează si devin incompatibile cu realitatea, culorile ajung să fie simţite şi prin buricele degetelor, iar apa începe să semene cu vinul.

Pe lângă aceste mici doze de drog gratuite (şi legale), în a patra zi a festivalului s-a organizat Noapte albă a poeziei. Aici, orice persoană care deveniseră dependentă de sesiunile-drog a avut ocazia să strige clar şi răspicat că „prea mult nu strică!”. Poeţii au lecturat până la ora 2AM, ca mai apoi să intervină trupa Kumm şi să îi termine pe toţi cei care credeau că mai pot rezista.

Drumul spre casă a reprezentat momentul perfect de a savura, în linişte, toate senzaţiile trăite; dar şi înaintarea spre un sevraj lung şi chinuitor.

luni, 6 octombrie 2014

hit the nail right on the head

în cameră e întuneric & miroase a praf îţi bei
ceaiul citeşti din acest poem cu respiraţia
tăiată.

astăzi lucrezi la machetă. în ansamblu totul merge bine
au mai rămas doar câteva lucruri de finisat.
cauţi lipiciul & descoperi
că nu mai ai lipici. tragi aer în piept
răscoleşti după o flegmă
cât mai bună pentru proiectul tău

ai terminat. priveşti macheta
un sentiment de mândrie te cuprinde.
scoţi o foaie & scrii

scrii acest poem
pentru clipa în care vei fi uitat
tot ce-ai făcut astăzi.

joi, 2 octombrie 2014

dumnezeu e cel mai prost profesor pe care l-am întâlnit vreodată


dumnezeu a venit la mine
cu un cuţit mi-a scrijelit pe ceafă
o ecuaţie de gradul I
& rezolvarea este simplă îmi spune el /
ştiu să rezolv ecuaţii de gradul I
dar n-o pot citi. nu-mi pot privi
în niciun fel
ceafa.

mă duc prin oraş rog oamenii să ma ajute
ei spun îmi pare rău nu pot
niciodată
n-am înţeles matematica &
niciodată
nu mi-a plăcut.

mi-a rămas o cicatrice port
în fiecare zi
fular.