din vârf totul pare
foarte aproape de tine.
întinzi mâna spre nori
apuci unul şi-l duci disperat la gură
apoi inspiri din el cu poftă &
uiţi
ca un aurolac. chestia asta te dezgustă
atât de mult te face să
sari.
în căderea ta îşi face apariţia
un brad. fără să vrei te agăţi de
el &
ai impresia că îl iubeşti te
gândeşti că
poate şi el te iubeşte
dar nu e decât
un mic dumnezeu verde care
te coboară. oricum nu contează
nici nu simţi acele care ţi-au intrat
în carne nici sângele ce ţâşneşte
din proaspetele tale răni
te simţi ca o pană.
