fentezi somnul posterele se amestecă între ele
cum se îmbrăţişează hainele în maşină mizeria
se scurge rămâne doar aerul ăsta alb întins pe sfoară
îl luăm cu noi vrem să îi arătăm ce este
un iz ocazia specială de a izola gesturi
cu care să ne ducem toate proiectele
la bun sfârşit
mda'hai totuşi să nu.
joi, 27 aprilie 2017
miercuri, 19 aprilie 2017
le laşi să se termine
tuburile de spray brizele
pe care le inspiri & îţi dau
o tuse seacă rămân doar
depuneri alveolare o înţepătură
când respiri mai aprig &
te trezeşti în mănăştur
prin sanatorii de zece etaje simţi guvernul cum
are grijă de tine dar te avânţi prea mult
şi ajungi în retragere la depou.
pe care le inspiri & îţi dau
o tuse seacă rămân doar
depuneri alveolare o înţepătură
când respiri mai aprig &
te trezeşti în mănăştur
prin sanatorii de zece etaje simţi guvernul cum
are grijă de tine dar te avânţi prea mult
şi ajungi în retragere la depou.
sâmbătă, 8 aprilie 2017
trips
cum te lăsai pe spate şi-ţi ateriza
capul pe o pernă oamenii nu înţelegeau
refugiul mai nou nici cele 150mg de tramadol
sticlele de vin disperarea cu care vânai
luminile stroboscopice o noua criză
cu absenţa materiei ziua următoare
sau
cum totuşi ne accidentăm maşinile şi
cortina roşie cade. în încheiere
ne prinde răsăritul privind pe geam
dezamăgirea
din nou sub aceeaşi formă.
capul pe o pernă oamenii nu înţelegeau
refugiul mai nou nici cele 150mg de tramadol
sticlele de vin disperarea cu care vânai
luminile stroboscopice o noua criză
cu absenţa materiei ziua următoare
sau
cum totuşi ne accidentăm maşinile şi
cortina roşie cade. în încheiere
ne prinde răsăritul privind pe geam
dezamăgirea
din nou sub aceeaşi formă.
joi, 6 aprilie 2017
toate bombele căzute nu ne vor face să uităm cum pornesc lucrurile
nici serile în care eram proaspăt scoşi din congelator
ne topeam în chiuvetă - până îţi suna alarma aia idioată
şi-mi furai aşternuturile. fugeai spre buncăr iar mie
nu-mi venea să cred cât de rece poate fi o seară de vară
bombardierele sugeau
ce mai rămânea.
ne topeam în chiuvetă - până îţi suna alarma aia idioată
şi-mi furai aşternuturile. fugeai spre buncăr iar mie
nu-mi venea să cred cât de rece poate fi o seară de vară
bombardierele sugeau
ce mai rămânea.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)