Se afișează postările cu eticheta lapte de atelier. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta lapte de atelier. Afișați toate postările

joi, 27 aprilie 2017

good times

fentezi somnul posterele se amestecă între ele
cum se îmbrăţişează hainele în maşină mizeria
se scurge rămâne doar aerul ăsta alb întins pe sfoară

îl luăm cu noi vrem să îi arătăm ce este
un iz   ocazia specială de a izola gesturi
cu care să ne ducem toate proiectele
la bun sfârşit
                    mda'hai totuşi să nu.

joi, 15 septembrie 2016

suntem toți sardine introvertite pe scaunul din dreapta

simți fiecare curbă ca o maree
lămpile portocalii apun schizofrenic &
ai impresia că în ambalajul de plastic
a mai trecut o zi

o umbră dă mai tare muzica ai
trompeta lui miles davis &
gura nesătulă a şoferului

tremurul tău îl acompaniază pe al motorului
până când
ieşi.

aditivi: aglomerant & conservanți

în orașul ăsta din monoxid de azot
confortul vine cu atingerea rece
a unui pat de platină. secretul este
să nu respiri poate ar trebui să reconsideri
condiția de pește
aici alpha nu e doar o primă literă
e un lucru spre care toți aspiră
pe marginea trotuarului sunt piedestale
și vezi cum fiecare își găsește locul la înălțime
inspirând un aer pe care îl numesc
împlinire

traversezi pe roșu
scrii poezie
dar tot te agăți de bulgărele mare
și rămâi.

duminică, 16 august 2015

în coapsă

acolo se găsesc făbricuțe ele

poluează aerul –
un milion de viespi
pe piept sigur
voi intra în șoc

trasez dungi în piele – atenție
acesta este un ritual
am devenit regele junglei

veniți cât mai aproape
adunați-vă
suntem furioși. găștile de bikeri
abia așteaptă mormanul
de piei tăbăcite.

1-fenilpropan-2-amină

I.
tot ce știu despre mine se limitează la
semnale bruiate

alpha charli-bzzzz bravo
îmi place să cred că sufăr de add
extazul mă cuprinde când mă gândesc
la viitoarea mea colecție de adderal

ești un obseda-bzzzz

II.
bruiajul e o plasă de țânțari. zi de zi
desenez amfetamină
citesc amfetamină
sintetizez amfetamină
și nu-mi pasă.

aici și acum sau acasă și atunci?

aici mulți remarcă ce plăcut e să respiri
când bronhiile tale
se
diiii-laaaa-tă

acasă puțini știu că poți obține un efect similar la
una din cele 12 farmacii ale pașcaniului
pentru doar 99,99 de lei
o farmacistă drăguță îți va dilata bronhiile

acum totul e în memorie
nimic concret la îndemâna creierului meu
zilnic cofeinizat

atunci nu-mi ascundeam mâinile tremurânde
mă uitam la ele fericit
știind că nu voi face alzheimer.

poemul plăntuței

te văd ca pe un act de recunoștință
din partea nu'știu'cui pentru
nu'știu'ce iar toți s-au simțit
nu'stiu'cum

îți dau apa pe care eu
nu vreau s-o beau. aștept să crești
& instinctiv
te leg de un băț cu o sfoară.

conexiune

cabluri fierbinți
încolăcite în jurul gâtului. le-am primit
cum primește un bolnav de scorbut
portocale

mi-e frică de scurtcircuite. siguranțele mele improvizate
nu m-ar putea salva

dar nu e nimic
îmi voi pune mâna pe genunchiul tău
și vom savura colțunași
în spatele blocului.

joi, 25 septembrie 2014

să nu săruți vreodată un cub de gheață

e un french-kiss prost fără salivă
ți se lipește limba și
nu mai poți vorbi /
singurele sunete pe care le mai poți scoate
de copil retardat cu-n cromozom în plus
vor fi cele ce aduc plăcere
frigului

//antarctida a fost
un cub de gheață cu forme//

vineri, 12 septembrie 2014

câteva moduri de a privi nişte firimituri

după Wallace Stevens

I
la un praznic
toți mănâncă
nicio firimitură nu cade pentru mort

II
cei din urmă au lăsat masa
plină de firimituri
le mâncăm cu poftă
așteptăm venirea următoarei mese

III
mereu vom fi
firimiturile
dintr-un coș uriaș de pâine

IV
o fată se plimbă prin oraș
cu firimituri în colțul gurii

V
tavanul cade
pe iarbă se așază
firimituri de var

VI
niciodată curvele
nu vor mânca firimituri

VII
cina cea de taină:
omul firimitură
și acoliții săi

vineri, 22 august 2014

mai sus de fiinţele ciudate

după Angela Marinescu

des-car-că-te
arăți ca o drogată în sevraj
ți s-a trezit din neant această
pasiune
de a te comporta ca un chirurg rezident
entuziasmat de un apendice extirpat

nu e nimic rău în asta
cu excepția imaginii tale de sine
un apendice uriaș făcut din apendice
tai apendice peste 
     apendice peste 
     apendice
caietele tale arată ca o măcelărie
nimeni
nu cumpără carne de acolo
nici vecinii tăi
nici mama sau tatăl tău
nici măcar tu.

nu mai sunt heterosexual

sunt atâtea apartamente
vizitate
în serii de one-night stand-uri nesfârșite
mi-am        de
                          za  
          xat
orientarea sexuală

când îmi beau scotch-ul
în locul perechilor de sâni
trofee de luptă pe care le
apucam
văd blocuri
le dezbrac intru în ele
invoc preludiul urc
                         scă
                              ri
                                le
deschid ușa
deschid ușa
deschid ușa
nu mai pot respira

gust ultima gură de scotch
ies afară &
văd:
sunt un complex de apartamente
cu toate ușile închise.