faith

beau în cinstea prostiei mele două

sticle de vin. îmi vărs sinele

pe cruce o curăţ apoi

merg la culcare.

abia m-am trezit mâna mea

este amorţită. încerc s-o dezmorţesc descopăr

că pe ea se odihneşte

o altă cruce.

dau crucea la o parte

mă îmbrac o iau în spate. pornesc la drum

toată ziua mă comport ca iisus

îmi sacrific spatele sunt

un iisus îngâmfat.

seara mă întorc acasă

beau în cinstea prostiei mele două

sticle de vin. îmi vărs sinele

pe cruce o curăţ apoi

merg la culcare.

zilele trec iar eu nu mai pot ieşi

din casă nu mai e loc nici să respiri

de la câte cruci s-au adunat.

survival technique #2

fiecare dintre noi are

un cocon. creştem în el &

aşteptăm metamorfoza.

când eşti gata

îţi încordezi tot trupul vrei

să părăseşti coconul. îţi intinzi

mâinile /

nu reuşeşti. dai

cu pumnul cu picioarele

cu fruntea /

nimic

coconul e făcut din beton.

nu ţipa

nu dispera

antibioticele sunt soluţia.

survival technique #1

dacă descoperi că ai dinţii cariaţi
să dea naiba să te duci la dentist /
trebuie să-ţi extragi fiecare
   
     uuuuuuuu 
di  nnnnnnnn  te

să-l aşezi frumos pe masă & să-ţi faci
un colier. după ce-l pui la gât
vei putea vizita dentistul
fără nicio problemă.

galbenă ca un taxi

călătoria s-a sfârşit capul ţi-e greu simţi

maşina apăsând pe creştet

iar analgezicele nu vor să-şi facă efectul.

dai maşina la o parte îţi împrăştii

creierii pe foaie /

te zbaţi & pictezi

litere trrrrrrremurânde.

te trezeşti vezi foaia &

o arunci la gunoi /

viaţa merge înainte

fosfor

e dimineaţă scot cuţitul omor
gândacul se zbate în pieptul meu
toate arterele exaltă
                               fruntea mea
                               fruntea mea
e asudată nutreşte febra. podeaua rece
îmi mângâie faţa.

e dimineaţă scot cuţitul vreau
să omor gândacul

nu-l găsesc.
deschid cutia toracică
    nu-l găsesc.
cu mâinile rup coastele
deschid larg cutia toracică
        nu-l găsesc.

unde-i gândacul?
mă simt mort.

mai sus de fiinţele ciudate

după Angela Marinescu

des-car-că-te

arăți ca o drogată în sevraj

ți s-a trezit din neant această

pasiune

de a te comporta ca un chirurg rezident

entuziasmat de un apendice extirpat

nu e nimic rău în asta

cu excepția imaginii tale de sine

un apendice uriaș făcut din apendice

tai apendice peste 

     apendice peste 

     apendice

caietele tale arată ca o măcelărie

nimeni

nu cumpără carne de acolo

nici vecinii tăi

nici mama sau tatăl tău

nici măcar tu.

nu mai sunt heterosexual

sunt atâtea apartamente
vizitate
în serii de one-night stand-uri nesfârșite
mi-am        de
                          za  
          xat
orientarea sexuală

când îmi beau scotch-ul
în locul perechilor de sâni
trofee de luptă pe care le
apucam
văd blocuri
le dezbrac intru în ele
invoc preludiul urc
                         scă
                              ri
                                le
deschid ușa
deschid ușa
deschid ușa
nu mai pot respira

gust ultima gură de scotch
ies afară &
văd:
sunt un complex de apartamente
cu toate ușile închise.

sulf

mă ridic din pat

mă aşez la birou. îmi iau

o ţigară un chibrit

arunc ţigara mă dau

cu capul de birou mănânc chibritul

leşin.

trec cinşpe ore într-un final

mă trezesc. mă îmbrac trebuie

să merg la xerox.

e închis. mă dau

cu capul de uşă scot telefonul

din buzunar îl sun

pe nikon

dacă nu ţi-ai mâncat încă dslr-ul

grăbeşte-te & adu-l în

                                   seara

             asta

                          îmi

                fotografiezi

convulsiile

benzen

câinele se învârte în jurul cozii /

privesc pe geam oraşul

se topeşte nu-l pot simţi

vâs-cos

printre degete

palma lipitădegeam nu poate

atinge oraşul lichid nici fruntea lipitădegeam

nu poate

nici

   nici

      nici limba mea lipitădegeam nu poate

atinge oraşul lichid. tot corpul meu lipitdegeam

nu poate. nu/pot/atinge/oraşul/lichid

trenul se învârte în jurul cozii. au oprit

aerul condiţionat geamul

se topeşte & eu mă topesc

                & eu devin

în-sfâr-şit

oraşul lichid

on a pedestal

îţi coşi în fiecare seară cearşafurile sufocate-n clor

te întinzi pe ele inspiri adânc parfumul victoriei laşi

cancerul să intre în tine precum un ser

închizi ochii tavanul se apropie

eşti într-o cameră plină de oglinzi

:: îţi făceai somnul pe un piedestal de marmură ::

eşti trează. te sperii&cauţi

machiajmachiajmachiajmachiaj

nu ştii ce să faci

dai cu pumnul într-o oglindă o spargi

pe degetele tale se prelinge

sânge proaspăt.