seara stăm pe blocuri rezumăm totul într-un caiet frumos din piele și-l uităm acolo
stăm pe blocuri totalitatea momentelor în care suntem fericiți reprezintă mulțimea vidă
baza afirmației nu e o întâmplare ci un sistem bine stabilit de glande iar revolta noastră lasă în urmă doar flacoane și conținuturi stomacale
pe blocuri găsești sticle natura le umple atunci când telefonul îți arată un norișor cu trei dungi albastre
la venirea frigului apa prin înghețare suferă o expansiune de nouă procente și le sparge -
părinții noștri sunt liniștiți știu că nu vom păți nimic ne-au cumpărat bocanci săptămâna trecută
dar chiar și așa
blocuri se așază peste noi
dimineața.
duminică, 31 ianuarie 2016
luni, 25 ianuarie 2016
prima zăpadă
inspiri adânc & perturbi stratul de praf din tine cu tot ce te înconjoară
/miros de autobuz un iz de mere verzi/ mâna ți s-a contopit cu bara galbenă celulele ficatului cu virușii hepatici șoferul frânează. îți cade cartela & lovești un înger fugi spre casă cauți disperat patentul să-i poți îndrepta aripile afară cade prima zăpadă. |
joi, 7 ianuarie 2016
don't park on double lines
cauţi mecanismul de autodistrugere &
te aştepţi la ceva banal controlabil poate
cu un somn mai bun
dar îl găseşti peste tot chiar
în modul cum îţi tai unghiile &
îţi aminteşti încadrate pe faţada din cărămidă
erau posterele albastre cu
NU
E PREA TÂRZIU
te agăţi de ele ca un cocon de o frunză
şi speri.
te aştepţi la ceva banal controlabil poate
cu un somn mai bun
dar îl găseşti peste tot chiar
în modul cum îţi tai unghiile &
îţi aminteşti încadrate pe faţada din cărămidă
erau posterele albastre cu
NU
E PREA TÂRZIU
te agăţi de ele ca un cocon de o frunză
şi speri.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)