cauţi mecanismul de autodistrugere &
te aştepţi la ceva banal controlabil poate
cu un somn mai bun
dar îl găseşti peste tot chiar
în modul cum îţi tai unghiile &
îţi aminteşti încadrate pe faţada din cărămidă
erau posterele albastre cu
NU
E PREA TÂRZIU
te agăţi de ele ca un cocon de o frunză
şi speri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu