n-am ţipat

[miezul nopţii
și foarte mult sânge]

sţiam că sunt orb. strigoiul
era aici simţeam cum îmi mângâie
fruntea

aşteptam să mă întrebe
dacă doare sau
dacă vreau
să-i spun totul. el
nu vorbea.

cu siguranță şi-a dat seama. prăpastia
nu a fost
de ajuns

680nm

din lumina orbitoare a neoanelor

nu a mai rămas decât o roşeaţă -

îmi aminteşte de ţigările aprinse

pe care nu le-am fumat niciodată /

sub aceasta iau un cuţit

şi încep să scrijelesc pe brichetă

t e  v r e a u

dar omit ultima literă şi

cuţitul îmi alunecă din mână îmi

străpunge coapsa dreaptă

împrăştiind sânge peste tot /

minunat! balta asta e

noua mea pătură roşie

cu care mă acopăr în fiecare seară