pămătuf de micsandre în forul meu lăuntric mă vrăjește
acest amestec de polen și praf administrat intranazal oare
asta e calea să cutreier bulevardele plăcerii până la capăt
și totuși cu ce mă voi întoarce mai am doar șapte lei și-o bere
ficatul mă îndeamnă la un consum excesiv de amor dar
aceste îmbrățișări carnale încep să aibă gust de fludor
e suficient să mă cutremur o dată că vor sări din mine
schijele îmbinărilor metalice care cândva mă țineau întreg
am și ajuns să privesc scurtcircuitele precum perseidele
întins pe iarba verde totul este un măreț spectacol
din care cumva luciditatea mereu răsare dimineață
ce să și facem când totul e parfum chiar și armele chimice
cu care ne sufocăm în tranșeele propriilor noastre obsesii
scrumez sictirit în vânt durerea mă așteaptă acasă.
