în cameră sunt 9 grade
şi-n inima ta. urmăreşti pe întuneric harta crăpăturilor din tavan
ai vrei să intri dar nu mai ai loc
aşa că laşi toată oboseala să se facă bulgăre în jurul tău &
te arunci în pat. începi inventarul cu
firele de păr praful stratificat câmpiile arse doar
te întrerup anunţurile din gară & lumina care intră pe uşă
cu toate dimineţile în cârcă te
sprijini de bagajul abia desfăcut îţi spui
‘degeaba iau colecţia de brichete cu mine’
& tragi de fermoar ca un medic legist
pleci
dar în urma ta
oraşul iar pierde
trenul de noapte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu