în minutele care urmează

spargem sticluțe eliberăm spirite portocalii

& construim între noi sărbătoarea perfectă

de asta purtăm brățările necesității

să ne lăsăm sugrumați de poftă

urmărind pioși rețetele cărților

care se dau pe față

să izbim nerăbdători mașina de zid

& să precipităm acest moment

pentru cei de la descarcerare.

colocviile clipei

apropierea unei lămpi cu petrol

izul disprețului & asimilarea

a ceea ce încercăm

să înțelegem

o mișcare browniană

o entropie în continuă creștere

o ramură în cădere

o corvoadă pe capul mortului

hai să vedem cum se compun funcțiile

o serie de probleme pe care le bifăm

una după alta    cu creionul de grafit

descompunându-se în urma atingerii

protejați de perdele aurii
confirmând autenticitatea

& permițând o intimitate pe care o vom înțelege

mult mai târziu           ca un diagnostic latent

o cumulare cronică a lenii.

o mare petrecere a subtilităților

politici personale la marginea patului

expuse în apropieri tangențiale și

sudori analizate cu vârful limbii

ce te ține acolo:
balustrada patului din care poți aprecia
realitatea în fața dimineții și o mână
care te trage către acest moment
cu ochii deschiși

desfaci sutienul
și lași areolele
să definească prost
totul

pasaj basarab: dialog

sunt al tău

ca fierul moale prins în menghină

strâns cu poftă de șinele tramvaiului și noile destinații

plimbările tot mai dese și bulinele care anunță iminența

aurolacii de pe stradă și miile de substanțe cancerigene

tumultul mașinilor și muzica tot mai obscură

rutina asta și tu

o nostalgie distilată

a apropierilor

o umflătură aproape insesizabilă

retrăieşti montajele cu sirieni sărind peste mine
urmărind pe hartă iminenţa statistică a morţii şi

ai angaja pe cineva să rezolve totul
fără contract fără pfa doar
această asociere discretă
de nevoi

nesfârşita absenţă a sanitarului
te aruncă în duşuri calde
şi dizolvă urmele de jeg
până nu mai contează.

cântecul nostru preferat

cu ochii aţintiţi spre stroboscop
nu faci decât să cazi dintr-o baltă
în alta cum alternezi nările
să te menţii pe aceeaşi linie

ştii foarte bine

că nu orice muzicuţă poate sparge
rutina retrăirilor               degeaba
ai ascultat agrafele pierdute
în tentativele lor de prindere

nu-ți rămâne decât să închizi ochii
în faţa limbilor străine

aşteptând metroul
în ploaie

o lucrătură ascunsă în mâneci

memoria blândă a zilelor de după -
cum te ascunzi în cute personale
te îngraşi şi te afunzi mai tare
ca o stafidă într-un blat dulce

până devii unul
cu tine.