good times

fentezi somnul posterele se amestecă între ele
cum se îmbrăţişează hainele în maşină mizeria
se scurge rămâne doar aerul ăsta alb întins pe sfoară

îl luăm cu noi vrem să îi arătăm ce este
un iz   ocazia specială de a izola gesturi
cu care să ne ducem toate proiectele
la bun sfârşit
                    mda'hai totuşi să nu.

le laşi să se termine

tuburile de spray brizele
pe care le inspiri & îţi dau
o tuse seacă    rămân doar
depuneri alveolare o înţepătură
când respiri mai aprig &

te trezeşti în mănăştur

prin sanatorii de zece etaje simţi guvernul cum
are grijă de tine            dar te avânţi prea mult
şi ajungi în retragere la depou.

trips

cum te lăsai pe spate şi-ţi ateriza
capul pe o pernă oamenii nu înţelegeau
refugiul mai nou nici cele 150mg de tramadol
sticlele de vin disperarea cu care vânai
luminile stroboscopice o noua criză
cu absenţa materiei ziua următoare

sau

cum totuşi ne accidentăm maşinile şi
cortina roşie cade. în încheiere
ne prinde răsăritul privind pe geam
dezamăgirea
din nou        sub aceeaşi formă.

toate bombele căzute nu ne vor face să uităm cum pornesc lucrurile

nici serile în care eram proaspăt scoşi din congelator

ne topeam în chiuvetă - până îţi suna alarma aia idioată
şi-mi furai aşternuturile. fugeai spre buncăr iar mie
nu-mi venea să cred cât de rece poate fi o seară de vară

bombardierele sugeau
ce mai rămânea.

zgârieturile

şi sângele care se duce-n canalizare
îţi dau în sfârşit impresia de oboseală
dar nu vor decât să-ţi arate noul drum
cum te scurgi printre micile găuri
la un loc cu ploaia

gustul de cauciuc ars rămâne
şi ideea că liniştea nu există
dacă ai puls.

***

cauţi priviri le agăţi şi nu rămân decât
cioburi în ochi puţină perspectivă
caleidoscopică proaspăta privelişte
te face să crezi în linişte dar

vine noaptea.

sunt

palpitaţiile &
insuportabila tendinţă
de a mă descompune

ca un teren după cutremur mă duc
la vale peste toate drumurile &
iau cu mine maşinile din cale
precum conservele dinaintea
apocalipsei     nu mă las
decât în voia gravitaţiei iar ea

cu o dezamăgire evidentă
se uită la mine &
pune plasă.