suntem toți sardine introvertite pe scaunul din dreapta

simți fiecare curbă ca o maree
lămpile portocalii apun schizofrenic &
ai impresia că în ambalajul de plastic
a mai trecut o zi

o umbră dă mai tare muzica ai
trompeta lui miles davis &
gura nesătulă a şoferului

tremurul tău îl acompaniază pe al motorului
până când
ieşi.

aditivi: aglomerant & conservanți

în orașul ăsta din monoxid de azot
confortul vine cu atingerea rece
a unui pat de platină. secretul este
să nu respiri poate ar trebui să reconsideri
condiția de pește
aici alpha nu e doar o primă literă
e un lucru spre care toți aspiră
pe marginea trotuarului sunt piedestale
și vezi cum fiecare își găsește locul la înălțime
inspirând un aer pe care îl numesc
împlinire

traversezi pe roșu
scrii poezie
dar tot te agăți de bulgărele mare
și rămâi.

ideal

let's be two chavs talking out loud in buses

and wait for the government to split us up

let's steal charity bags keep what we like

and sell everything else on ebay

let's wear our favourite hoodies

jump over turnstiles on peak-hours

to get back home after we drank

all afternoon

let's just be

like that

crossing red lights

chasing the bus

we'll never pay for.

masa e la șapte

aștept explozia

schijele vor intra în mine exact

cum voi intra eu în tine

nu am fost la niciun curs de autocontrol

bucură-te

ai în fața ta                    un animal

    cu bere                      cu tricou

    și diazepam               și pantaloni scurți

mind the gap

legănarea intimă a vagonului

e tot ce ai cât aștepți să ți se spună

ce stație urmează

oamenii se așază în jurul tău ca-ntr-o partidă de tetris

îți ții respirația și speri să nu te evapori

o piesă bine pusă

e tot ce trebuie

hsv-x

ești ca o țigară ruptă-n două de fumătorul care vrea să se lase

calci pe covoare moi simți o pustulă și

o strivești ești îngroapat în mâzgă

pui un plasture iar asta rezolvă orice

până-l găsești dimineața următoare lipit

de partea goală a patului

te apropii de craterul lăsat și te așezi acolo

ca un copil într-un coș din paie.

***

încui uşa
& aplic la toate universităţile
din inima ta.

așteptăm ploaia să curețe tot ce n-am curățat noi dimineața

e stresant să vezi cum tot ce-ai ascuns aseară a explodat ca
un coş care-ţi murdăreşte oglinda şi pe care-l ştergi cu hârtie igienică
se va termina repede îţi spui
și mâzga care la un moment'dat a fost tu o împrăştii mai tare

n-ai mai deschis geamul aseară a intrat încălţată
te gândeşti foarte serios s-o faci acum şi să te bucuri de vrăbiuţe
dar te mulţumeşti cu praful de pe papucii ei
doar al tău numai al tău

te îmbraci închizi uşa
şi laşi totul aşa cum este.

if you stayed over

I would've counted your rings and we would've been fine
sawdust

sorry that we're just hunks of wood

seara stăm pe blocuri

seara stăm pe blocuri rezumăm totul într-un caiet frumos din piele și-l uităm acolo

stăm pe blocuri totalitatea momentelor în care suntem fericiți reprezintă mulțimea vidă
baza afirmației nu e o întâmplare ci un sistem bine stabilit de glande iar revolta noastră lasă în urmă doar flacoane și conținuturi stomacale

pe blocuri găsești sticle natura le umple atunci când telefonul îți arată un norișor cu trei dungi albastre
la venirea frigului apa prin înghețare suferă o expansiune de nouă procente și le sparge -
părinții noștri sunt liniștiți știu că nu vom păți nimic ne-au cumpărat bocanci săptămâna trecută

dar chiar și așa

blocuri se așază peste noi
dimineața.

prima zăpadă

inspiri adânc & perturbi stratul de praf din tine cu tot ce te înconjoară /miros de autobuz un iz de mere verzi/ mâna ți s-a contopit cu bara galbenă celulele ficatului cu virușii hepatici                                  șoferul frânează. îți cade cartela & lovești un înger fugi spre casă cauți disperat patentul să-i poți îndrepta aripile afară cade prima zăpadă.

don't park on double lines

cauţi mecanismul de autodistrugere &
te aştepţi la ceva banal controlabil poate
cu un somn mai bun

dar îl găseşti peste tot chiar
în modul cum îţi tai unghiile &
îţi aminteşti    încadrate pe faţada din cărămidă
erau posterele albastre cu
                                          NU
                               E PREA TÂRZIU

te agăţi de ele ca un cocon de o frunză
şi speri.